Există un cuvânt care nu prinde afiș în campanii, nu se regăsește în sloganuri și nu mobilizează masele. E un cuvânt greu, bătrân și uitat: responsabilitate.
Nu strălucește în bannere, nu se vinde pe TikTok, nu produce rating. Dar e singura temelie serioasă pe care se poate construi ceva durabil într-o democrație.
Când nimeni nu mai răspunde pentru nimic, totul devine posibil. Și nimic nu mai contează.
În România, însă, politica a devenit spațiul eludării totale a responsabilității. Nu doar că nimeni nu plătește pentru nimic – dar nici nu-și pune problema s-o facă. Răul e mereu altundeva. Vinovații sunt întotdeauna „ceilalți”.
Campania electorală – terenul steril al non-răspunderii
Ai auzit vreun candidat spunând:
„Am greșit atunci, și iată ce am învățat.”
sau
„Îmi asum deciziile grele pe care le voi lua, chiar dacă nu vor fi populare.”?