Într-un regat departe, departe, trăia un rege bătrân, cunoscut pentru corupția și egoismul său. Poporul era obosit de guvernarea lui nedreaptă și aștepta cu nerăbdare venirea unui nou conducător. Unul pur și fără de păcat.
Într-o zi, un tânăr nobil, cunoscut pentru integritatea și bunătatea sa, a fost ales să devină noul rege. Poporul era în extaz, crezând că a găsit în sfârșit conducătorul perfect. La început, noul rege a adus schimbări minunate: a scăzut taxele, a redistribuit bogățiile regatului în mod echitabil și a asigurat dreptate pentru toți.
Dar, în timp, oamenii au început să observe ceea ce ei au considerat a fi ”defecte”. Noul rege, din dorința de a fi drept, a luat uneori decizii care nu au fost pe placul tuturor. De exemplu, a refuzat să-i favorizeze pe cei bogați, chiar și pe cei care contribuiau la prosperitatea regatului, astfel că unii l-au acuzat de lipsă de pragmatism. Alții au spus că era prea blând cu infractorii mărunți, oferindu-le șansa de a se reabilita, ceea ce a fost interpretat ca slăbiciune.
Sursa: Opozitia.net
