V-am vorbit într-o postare anterioară despre marele plan, proiect propus Uniunii Europene de felmareșelița Ursula von der Leyen, în legătură cu pregătirea Europei pentru apărare.
Și șosele și autostrăzile nu sunt pentru oameni, sunt pentru tancuri. Nu mai producem nimic bun, nu-i de rar, consum, telefoane, ciorapi. Nu producem acum numai militarism. Dar cel mai tare, am rezistat pentru această postare, este această chestie. A treia prioritate pentru apărarea europeană este poate cea mai strategică și aceasta este creșterea sprijinului pentru Ucraina. Asta să spuneți, până se face pace? Da, a oricine spune Ursula. Sigur, cu acceptul statelor membre. Zice că după ce se face pace… Noi, celelalte țări membre ale UE, trebuie să investim, să sprijinim cu bani Ucraina în așa fel încât ea să devină foarte puternică din punct de vedere militar, să fie o super putere militară pe banii noștri,
Pentru că în felul ăsta se descurajeze eventual învățători. Deci raționamentul e făcut. Ia și mai chiar, următoare. Dacă Rusia pune gând rău Ucraine, oricum i-a luat 20 de ani, dar poate acum se gândește și se ia până la chip. Și atunci zice Ursulica, zice, noi suntem datori, nu să ajutăm Ucraina dacă e atacată. Nu!
Noi trebuie să, până atunci, trebuie să pregătim Ucraina, să o înarmăm. Băi, deci cu banii noștri, să înarmăm Ucraina. Băi, ați mai pomenit un asemenea delir? Păi cum adică? E un loc să mă înarmez pe mine, România? Plătesc să înarmez Ucraina? Și iar când devine super putere militară, de unde știu eu că nu e în pericol pentru noi?