Nu de puține ori am senzația stranie că ne-am întors în 1989. 1989, ultimul an al regimului Ceaușescu și al regimului comunist în România, se definește prin două caracteristici. Unu, o imagine tot mai întunecată
cumplită a României în lume, în presa din lume. Doi, o tot mai mare cenzurare și autocenzurare în presa internă în legătură cu ce se scrie despre România. Dacă nu ar fi fost Europa liberă,
Și poate că dacă unii n-ar mai fi călătorit în străinătate, dacă n-ar fi fost antenele, posturile bulgare, chiar sovietice, chiar și ungurești sau sârbești, care să arate românilor dezastru.
care este aceeași care era imaginea României în nume, probabil că românii ar fi fost conviști că e adevărat ce spunea propaganda de partid și de stași, anume că România lui Ceaușescu în anul 69 era pe cele mai înalte culi de prestigiu. Cam același lucru este și în 2008.
Nu există zi lăsată de la Dumnezeu la care să nu apară în presa lumii comentarii despre România ca experiment în anularea alegerilor și în creșterea
încercărilor și a acestui proces de gravă încălcare a democrației, a voinței, a libertății de a vota prin anularea alegerilor, scoaterea din curs a unor candidați.
@ioncristoiu #stiricomentate #cezicecristoiu #anulareaalegerilor ♬ 無音 – misu¨̮ෆ
We’ve returned to 1989: Our press doesn’t utter a word about what the World’s press writes regarding the Annulment of the elections
Loading …