Deși nu a reușit să obțină funcțiile de secretar general al NATO, șef al diplomației europene sau chiar de senator, Klaus Iohannis și-a croit un parcurs politic marcat de un stil autoritar mascat în imobilism și o abilitate remarcabilă de adaptare pentru ascensiunea în funcții publice. Cotroceniul, transformat într-un spațiu de așteptare convenabil, reflectă fidel atât personalitatea sa distantă, cât și sacrificiile sale minime pentru interesul public.
Perceput inițial ca un ardelean integru, Iohannis a ajuns să fie văzut ca un factor mai degrabă nefavorabil pentru România. Sistemele constituționale ale țării, fragile și ușor de influențat de indivizi cu influență publică, au facilitat perpetuarea unui statut care deseori ignoră voința cetățenilor.
Prelungirea mandatului său aduce o notă distinctivă, prin prisma unei prezențe publice mai active în ultimele săptămâni decât în întreaga sa perioadă de două mandate. Totuși, actualul context politic, creat artificial, sugerează că Iohannis nu ar trebui să părăsească Palatul Cotroceni până la instalarea unui nou președinte ales.
În acest peisaj tensionat, nici guvernul, nici Klaus Iohannis nu au oferit dovezi clare privind un presupus atac informatic asupra statului român. De asemenea, instituțiile abilitate – serviciile de informații, justiția sau Curtea Constituțională – nu au prezentat probe concludente care să justifice anularea alegerilor.

Pe de altă parte, decizia de a invalida rezultatele alegerilor poate fi interpretată ca o măsură precaută pentru protejarea intereselor naționale. Totuși, transformarea primului clasat în urne într-un “vinovat de serviciu”, în absența unor nereguli evidente în procesul de votare, ar fi trebuit să-l determine pe Klaus Iohannis să-și încheie mandatul la 21 decembrie 2024.
În loc de aceasta, președintele a ales să rămână în funcție, consolidând un sistem politic deja fragil și greu de acceptat. Persistența sa la conducerea țării reflectă o continuitate a disfuncțiilor statului de la Revoluția din 1989, accentuând sentimentul că statul operează împotriva propriilor cetățeni.
Astăzi, Klaus Iohannis pare să fi pierdut statutul real de președinte, devenind mai degrabă un figurant absent într-un peisaj politic instabil.
sursa https://www.cotidianul.ro/amnezicul-de-serviciu/