Niciun guvern instaurat după alegeri nu a început într-o manieră atât de lipsită de speranță precum acesta. În trecut, exista măcar o urmă de optimism – fie în programele prezentate, fie în sprijinul prezidențial sau în credibilitatea unor figuri publice. Actualul guvern a fost constituit pe un fundal de neîncredere profundă, având în frunte un lider discreditat de electorat, o justiție percepută ca fiind compromisă, și o societate aflată în pragul unor tensiuni sociale severe.
În alte vremuri, guvernele lansau programe care, chiar dacă imperfecte, ofereau măcar o bază de discuții și așteptări. În schimb, acest executiv debutează fără o direcție clară. Programul său pare o simplă formalitate, lipsit de substanță și transparență. Promisiunile făcute de premier s-au prăbușit sub presiunea unor directive externe, punând sub semnul întrebării legitimitatea angajamentelor asumate public.
De la acest guvern nu există așteptări reale. Se lansează într-un context de eșecuri și lipsă de credibilitate, condus de un lider care a fost direct implicat în crearea crizei actuale – fie pe plan politic, economic, financiar, sau chiar moral. Abuzurile recente, inclusiv anularea alegerilor sub justificări controversate, evidențiază o gestionare arbitrară a puterii.
Premierul a promis de mai multe ori că va demisiona, însă și-a încălcat cuvântul în mod repetat, părând mai degrabă preocupat să eludeze presiunea publică decât să-și asume responsabilitatea.
Noua guvernare începe haotic, cu improvizații care continuă practicile anterioare și cu aceiași miniștri obișnuiți să opereze prin decizii discutabile. Măsurile luate deja includ reducerea beneficiilor, creșterea poverii fiscale asupra antreprenorilor și diminuarea sprijinului acordat studenților și serviciilor publice, în timp ce aparatul de stat rămâne supradimensionat și aproape neatins.
Relația guvernului cu cetățenii și cu justiția este tensionată. Decizia de a anunța o nouă dată pentru alegerile prezidențiale, în paralel cu judecarea unei contestații la Curtea de Apel București, alimentează neîncrederea în independența sistemului juridic. Rămâne întrebarea dacă executivul, președintele și serviciile secrete cunosc deja verdictul magistraților, înainte ca acesta să fie emis.
Presiunile externe, venite aparent dinspre Bruxelles, par să cântărească mai mult decât nemulțumirea populației. Reprogramarea procesului și selectarea judecătorului responsabil sugerează o intervenție deliberată, subminând și mai mult aparența de democrație.
Eliminarea lui Călin Georgescu din competiția electorală pare să fie prioritară în raport cu menținerea unor principii democratice de bază. Descinderile la domiciliile celor care au exprimat sprijin online pentru acest candidat, atât în țară, cât și în străinătate, ridică semne de întrebare grave. Aceștia sunt tratați ca fiind actori externi, extremiști sau chiar amenințări de tip legionar, fără dovezi concludente.
Instituțiile statului par incapabile să prezinte probe care să susțină acuzațiile de ingerință străină în alegeri. În loc să se adreseze problemelor reale, se recurge la diversiuni și presiuni. Situația actuală seamănă tot mai mult cu o criză politică ce poate degenera într-un conflict major, amintind de episoade tensionate din istoria altor state.
Astfel, întrebarea rămâne: suntem la începutul unei guvernări stabile sau asistăm deja la colapsul său iminent?
Loading …