Simțul umorului și procesul decizional în cazul lui Nicușor Dan funcționează complet diferit față de marea majoritate.
Circulă pe internet un fragment dintr-o emisiune mai veche a lui Tucă avându-l ca invitat pe Nicușor, care e rugat să spună un banc.
Bula merge la maternitate să îl cunoască pe micul Bulișor. – Unde e copilul să îl strâng în brațe? – Domnule Bula, îmi pare rău să vă anunț, dar nu are picioare. – Nu-i nimic, e copilul meu. – Dar nu are nici corp. – Ok, nu e vina lui. – Dar nu are nici cap. – Bine, dar ce are? – Are doar o ureche. – Bulișor, Bulișor, hai la tata. – Știți, dar nu aude.
Clipul se termină cu Tucă privind lung după banc, iar Nicușor amuzându-se copios.
Mi-am dat seama că pentru Nicușor umorul nu înseamnă schimbare de direcție, ca pentru noi toți. Modelul – “era urâtă, dar foarte proastă.” Narațiunea pare că va curge doar într-o direcție și vine poanta care schimbă complet direcția, și de aici stupoare și ha, ha, ha.
Nu, la Nicușor umorul înseamnă diferența dintre percepție și realitate. Există doar o ureche în peisaj, dar cu ea nu poți auzi, hi, hi, hi. Probabil că de aia și râde atât de des – multe lucruri par diferite față de aparențe, hihihi.
Și în procesul decizional omul e complet diferit de restul lumii. În mod normal, când avem de luat o decizie, examinăm variantele posibile, trecem în revistă avantajele și dezavantajele și păstrăm doar variantele avantajoase. Deci simplificăm.
La Nicușor deciziile se iau prin complicare, nu prin simplificare. Se vede asta din blocajul de la PMB și se va vedea și din blocajul de dată recentă de la numirea premierului și strategia de guvernare. Sursa: activenews.ro
Loading …