Fenomenul Călin Georgescu rămâne unul dintre cele mai neobișnuite paradoxuri ale politicii românești din ultimii ani.
Un personaj fără partid, fără platformă, fără campanie vizibilă, dar cu o aură care continuă să fascineze un segment semnificativ de electorat dezamăgit. De la discursurile despre „renașterea națională” până la tăcerile studiate care par a anunța mereu „ceva mare”…


