Parteneriatul strategic româno-american, lansat la București, în 1997, a fost conceput și o vreme a funcționat ca o importantă garanție de securitate a României. Mai târziu, acesteia i s a adăugat, fără să o anuleze sau absoarbă, calitatea de membru al NATO.
Într-un fel, mai ales după ce NATO a renunțat la vocația de a fi o alianță politico-militară defensivă pentru a deveni vârful de lance al
unei revoluții culturale globale neomarxiste pusă în slujba internaționalei corporatiste, spre dauna națiunilor aliate, ca și după ce geopolitica americană a indicat că principala sa zonă de preocupare se mută din Atlantic în Pacific, iar mai nou își ia ca țintă prioritară Oceanul Arctic, parteneriatul strategic cu SUA devine mai important pentru România decât NATO
