Ascultam Oratoriul „Messiah” a lui Händel, singura operă muzicală care evocă întreaga viaţă a lui Iisus și mă gândeam la cât de departe de Dumnezeu pot fi mai toți ipochimenii care îmbrăcând haina de parazit politic pe trupul României, atunci când, pozează în evlavioși care – vezi Doamne -, iubesc și respectă așa de mult Sărbătoarea Crăciunului…
Mi am amintit despre o notă mai veche, pe care, cum rar mi se întâmplă, am găsit-o repede, într-un sertar. E vorba despre ceeace credea Dostoievski despre Stavroghin: „Când crede că crede nu crede că crede și când crede că nu crede, nu crede că nu crede…”
Mizeria pe care au făcut-o acestui popor, acești homunculi arată de fapt că ei nu cred în Dumnezeu. Că nu cred în nimic… Toate explicațiile lor față de anularea statului de drept prin anularea alegerilor, nu au fost decât un surogat ateu al propriilor frici. S-a văzut: au batjocorit votul a milioane de români, pentru că nu au deloc noțiunea de “sentiment al miracolului” în fața supremei libertăți a ființei lui Dumnezeu și a Drepturilor Omului.
sursa: https://solidnews.ro/dar-cu-pleava-societatii-ce-veti-face-oare/
Loading …