Ce înseamnă un președinte fără o voce publică impunătoare?
Cît de puternic și de convingător poate fi un mocăit și un cîrcîit în fața unei societăți divizate, în care fiecare cetățean are o idee salvatoare pentru țară și se crede un mic Napoleon nedreptățit, chiar un posibil președinte?
Cît de independent poate fi un președinte care s-a dat independent în campania electorală, dar a fost susținut de toate structurile de forță și de toate grupările de interese din politica românească?
Fiind în opoziție și cu o idee marchetată în cel mai ridicol mod posibil, cea cu casele de 35.000 de euro (de care a rîs și principalul promotor al ei), AUR nu poate fi considerat încă un grup de interese. El s-a remarcat doar prin faptul că a căzut în capcana întinsă începătorului. Fără să își dea seama, a fost transformat într-o țintă și într-o sperietoare și nu a știut să contracareze. În fapt, Nicușor Dan a putut fi scos cîștigător al alegerilor prezidențiale în baza unui pericol inexistent sau prea îndepărtat. Mai mult, el poate rămîne în scaun numai prin umflarea aceluiași pericol inexistent pus în cîrca AUR.
Ce poate face un președinte al României care n-are în preajma sa o echipă politică? Și nici de experți. Radu Burnete și Dragoș Anastasiu (proprietar de curse cu autobuze pe trasee europene, mai ales spre Germania și soțul fostei frumoase deputate PNL Hildegard Brandl) avînd și ei mai multe experiențe ong-iste și mai puține performanțe economice. Despre contribuții teoretice, nici vorbă. În afara interviurilor de complezență și a organizațiilor de fuduleală, n-au lăsat nici o urmă.
Cum poate fi Nicușor Dan un președinte independent și un echidistant față de un partid ca USR care pretinde că se află la baza susținerii sale în campania electorală? Partidul care și-a riscat banii, care și-a pus în pericol unitatea și imaginea vrea acum beneficii. Adică posturi. Sunt convins că fostul prședinte și ministru Cătălin Drulă vrea înapoi la Ministerul Transporturilor, unde a lăsat afacerea trenurilor cu hidrogen „fără oxigen” și unde compania franceză Alstom, principalul beneficiar în materie de transporturi, căi ferate și material rulant, abia așteaptă să obțină amînări, contracte și alte licitații.