Chestiuni legate de extremismul politic, xenofobie și reactivare a fascismului nu ar trebui judecate de CCR, cu atât mai mult cu cât drepturile și libertățile cetățenești sunt cenzurate prin intermediul legislației în vigoare.
Deși în România jurisprudența este facultativă, CCR face primii pași în a constitui propria sa practică legislativă oferind un copios exemplu instituțiilor judiciare.
Constituția României ar trebui să fie mai puternică decât orice reținere a unor instanțe și, desigur, decât CCR, iar regularizarea unor erori( omul fiind supus greșelii !) ar fi posibilă în condițiile în care Parlamentul ar funcționa cu adevărat prin comisiile sale de specialitate.
CCR pare să nu mai aibă legătură cu obiectul muncii sale, Constituția României, devenind o instanță ultimă, însă validând-și soluțiile pe opinii și aparențe interesante ale unor terți.
CCR a preluat rolul unei Curți Marțiale acționând în consecință, deși ar fi trebuit să ofere indicii spre o asemenea instituție motivat de situația actuală.
Loading …