Orice om minim avizat, care urmărește știrile sau actualitatea politico-administrativă nu poate fi decât stupefiat de energia corului lăudătorilor băsiști, deveniți ulterior iohanniști, iar în prezent convertiți în nicușoriști. Impostorii de serviciu, uneori cu reflexe fasciste de gândire și discurs, care au slăvit cele două pagube cotroceniste fix până când nu mai aveau niciun beneficiu de pe urma lor, s-au încolonat disciplinat în trena bizarului. Însă dacă asupra caracterului nu avem a face judecăți, asupra unei minime rațiuni putem comenta.
Fenomenul nu e nou. În numele unui presupus și așteptat “bine”, adesea oameni decenți și cu intenții legitime au ales votul negativ, sfârșind prin a se pedepsi pe ei înșiși. În ultimii 21 de ani funcția de președinte a fost preluată prin fraudă, morală sau chiar electorală, iar deznodământul mandatelor le cunoaștem. Cele mai dăunătoare efecte ale regimului Băsescu-Iohannis sunt sădirea urii între oameni și dezagregarea oricărei forme de coeziune socială, degradarea generalizată a clasei politice prin folosirea justiției împotriva adversarilor, distrugerea sistemului de educație și lipsa oricărei relevanțe internaționale a României.