De votul fiecărui român, din țară și din străinătate, depinde viitorul unei țări care a crezut, a luptat și a muncit mult ca să ajungă aici.
Am votat. Nu am găsit pe buletin un „dreptunghi rău”, după cum nu cred că există voturi sau compatrioți greșiți. Când, în 1992, Regele Mihai a venit în România de Paște, înțelegerea cu regimul era să nu vorbească oamenilor.
Dar norodul a năvălit pe străzi. Un milion de oameni au ieșit în București. Regele se cazase la Hotel Continental, la doi pași de Calea Victoriei. Mulțimea a umplut imediat scuarul din fața hotelului. Femei, bărbați și copii se uitau cu admirație la bătrâni care trăiseră vremurile libertății și care veniseră îmbrăcați curat, cu haine tocite și cu lacrimi în ochi, ca „să-și vadă Regele”.
Nu exista nici un loc de unde Mihai I să poată ieși în fața mulțimii, altul decât balconul unei camere, dar acolo era cazat un turist italian. Toată lumea se codea. Presiunea mulțimii era imensă.
Loading …