Am rude apropiate, prieteni și foști colegi de școală plecați din țară în urmă cu mulți ani. Ei au început deja să voteze, purtând în inimi speranțe fragile și dezamăgiri adânci. Sau doar nostalgia după vremuri demult apuse.
Unii dintre cunoscuții mei se manifestă pe rețelele sociale. În general, își îndeamnă amicii să-l voteze pe Nicușor. Alții sunt și mai insistenți. Sună în România și încearcă să-și convingă prietenii că Simion e fascist. Și că va aduce numai dezastru. Încerc să văd dincolo de preferințele lor firești pentru două caractere total diferite, aflate la poli opuși. O fi vorba doar de presupusa ”compatibilitate” cu olimpicul Nicușor? Sau au fost influențați de mașinăria propagandistică a presei guvernamentale, în ciuda presupusului lor discernământ, al accesului la informații și al unui IQ destul de ridicat?
Două categorii distincte de votanți ies în evidență în diaspora: cei care au triumfat prin muncă și meritocrație, fideli valorilor pieței libere, și cei atrași de idealurile stângii, visând la echitate și progres social. Este absolut surprinzător când membri ai ambelor grupuri gravitează spre Nicușor Dan, un politician de stânga susținut de figuri neoliberale precum Ursula von der Leyen, Friedrich Merz și Emmanuel Macron.
Apare o contradicție dureroasă: unii români din diaspora văd în Nicușor un simbol al schimbării. Un independent. Un outsider care sfidează sistemul. În realitate, fostul lider al USR este taman reprezentantul sistemului, al puciștilor de la PSD și PNL. Este un globalist notoriu, foarte asemănător cu Klaus Iohannis – un președinte detestat pentru obediența față de interesele externe.Sursa: activenews.ro
Loading …